Fructoză, cunoscut și sub denumirea de levoroză, este un zahăr simplu care se găsește în mod natural în fructe și miere. Este de două ori mai dulce decât zahărul de masă și are un indice glicemic scăzut, ceea ce îl face o alternativă naturală la zahărul de masă pentru persoanele care doresc să reducă caloriile sau să mențină un nivel sănătos de zahăr din sânge. Din aceste motive, uneori este folosit pentru a face prăjituri, prăjituri și alte dulciuri. Cu toate acestea, trebuie avută grijă atunci când utilizați zahărul din fructe în gătit acasă, deoarece are proprietăți fizice și chimice diferite față de zahărul de masă și nu poate fi înlocuit întotdeauna în aceleași cantități în rețetele standard.
Monozaharidele sunt cea mai simplă formă de zahăr, fiecare alcătuită dintr-o singură moleculă de zahăr. Există multe monozaharide, atât sintetice, cât și naturale, dar singurele monozaharide găsite în alimente sunt fructoza, glucoza și galactoza. Monozaharidele sunt de obicei legate în perechi, caz în care devin dizaharide - cum ar fi zaharoza, maltoza și lactoza. Moleculele de zahăr se pot lega și de lanțuri lungi numite polizaharide sau carbohidrați complecși. Din punct de vedere nutrițional, carbohidrații complecși pot fi considerați cea mai importantă formă de zahăr din dietă deoarece durează mai mult să se descompună în sistemul digestiv și produc niveluri mai stabile de zahăr din sânge decât zaharurile simple procesate rapid.
Formula chimică a monozaharidelor include în general câțiva multipli de CH2O. Într-o monozaharidă tipică, atomii de carbon formează un lanț în care fiecare atom de carbon, cu excepția unuia, este atașat la o grupare hidroxil. Carbonul nelegat formează o dublă legătură cu molecula de oxigen pentru a forma o grupare carbonil. Poziția grupării carbonil subdivide monozaharidele în cetoze și aldoze. Un test de laborator numit testul Seliwanoff determină chimic dacă un anumit zahăr este o cetoză (dacă este zahăr) sau o aldoză (cum ar fi glucoza sau galactoza).
În timp ce zahărul din fructe și mierea sunt în general considerate sigure, consumul excesiv poate duce la hiperuricemie, o afecțiune în care nivelul acidului uric crește în sânge. Există și tulburări digestive asociate cu dificultăți de digerare sau absorbție a zaharurilor din fructe din dietă. Malabsorbția fructozei este o lipsă a capacității intestinului subțire de a absorbi acest anumit zahăr, rezultând o concentrație mare de zahăr în sistemul digestiv. Simptomele și depistarea acestei afecțiuni sunt similare cu intoleranța la lactoză, iar tratamentul implică, de obicei, eliminarea alimentelor care declanșează intoleranța la lactoză din dietă.
O afecțiune mai gravă este intoleranța ereditară la fructoză (HFI), o tulburare genetică care implică o deficiență a enzimelor hepatice necesare pentru digestia fructozei. Simptomele includ de obicei disconfort gastro-intestinal sever, deshidratare, convulsii și transpirație. Dacă nu este tratată, HFI poate provoca leziuni permanente ale ficatului și rinichilor și chiar moartea. Deși HFI este mult mai gravă decât malabsorbția fructozei, tratamentul este similar și, de obicei, se are grijă să se evite orice aliment care conține fructoză din fructe sau derivații acesteia.
